Estetica Demersurilor Inutile

Eu sunt Diogene

cel pe care uneori și din când în când și

când își mai aduceau aminte

îl scoteau pe brânci din butoi

să pună cauciucuri

să ardă la focul lor

și da, tot eu sunt cel care

mă scăpam pe mine

sărind dintre ele. Ca ars. Când ei n-o făceau.

C-așa se luminau ei săracii

la flacăra lor

frecându-și mâinile

de zor în zori

că Flacăra Revoluției săraca

abia mai pâlpâia

beteagă-n zori

și prin colțuri pe unde

s-aciuaseră proletcultorii

cuminți. Ori cumințiți. În beznă. În zori,

evident.

[Diogene-n proletcutism]