Și-l ascultam așa cu toții cu gura căscată pe ăl de lângă foc, cum ne tot povestea cum că pe-atuncea cică era un neam ori un popor ori ceva-n genu’ ăs … ori poate specie ori rasă să fi fost … Mai degrabă familie că încrengătură în nici un caz … Specie mai sigur, da, că chestia-i că mult timp s-o scurs de-atunci și eram și noi ăștia ca voi, ca vai de noi adică, eram de-abia de-o șchioapă, nerăsăriți cum s-ar zice de după fustele mamelor noastre și uite cum timpu’ … Timpu’ trece, trece ca ș-acu’ dealtfel și nici io nu mai țin minte tot ce-o fost si cum de-o fost posibil nici atâta, de’ ce tot îmi mai aduc aminte îi cum că ne era bine, bine tare ș-aveam de toate, că vântu’ tot ne bătea, da’ nu ne bătea rece, că rece era el, da’ nu foarte, rece, ca acu’ și cum spuneam, ne povestea ăla săracu’, de ăi de dinainte, ăi de dinain’ de noi, da, de ăi care or ajuns primii aici și care erau și tineri și frumoși și liberi de n-am cuvinte, da’ chestia-i alta, chestia-i că ăștia aveau cozi. Cozi, da, așa ne zicea și ne mai zicea cum că cozi aveau ei și cum că si le purtau mândrii tare … Și cum le fluturau pe spate. Da. Pe … Da’ topoare nu. N-aveau topoare. Așa ne zi … Că drept îi că nici copaci n-aveau. Mă rog. Or apărut și ăștia mult mai târziu și pe nepusă masă, când ne era și nouă lumea mai dragă, de umblam după fuste. Că de’! Eram mari de-acuma. Și nu mai aveam ochi … Pentru o … Da’ asta-i altă poveste că nici dinte pentru … N-aveam și … Și pe chestia asta ori de-aiurea, ăi de dinainte de care abia vă ziceam, umblau mascați. Da. Asa unblau. Hai-hui. Masca … Din creștet până-n poale. Da. Poale. Da’ numa’ așa umblau. Da. Ca nimeni să nu-i știe și nimeni să nu-i cunoască … Și-n vecii vecilor nimeni să nu se afle cum că cine sunt ei și că ce-or făcut. Că de fapt, ne spunea ăl bătrân de statea lângă foc, că pe-atuncea aveam și noi așa ceva, ne spunea cum că cică ei n-or făcut nimica, nimic n-or făcut, ci numa ce s-or luat orbește, ca chiorii adică, după ăi mari. A’ lor. Că atuncea erau mai mulți. Nu foarte … Da’ oricum. Și tot doctori își ziceau. Medici … ori cum le zicem noi acu’.
[ Post … cesori]


Lasă un comentariu