Pe-a’ mei i-o luat Dumnezeu. Cu gașca Lui. Erau trei. Și toți în piele. Neagră. Îmbrăcați.
Atunci am căzut în genunchi am ridicat mâinile la Cer și L-am blestemat pe Dumnezeu ca Neam de Neamu’ Lui să nu se mai ridice. Și asa o fost. Numa’ fanfara ce mai cânta ca și cum nimic nu s-o-întâmplat. Valsu’ 2. Ultimu’.
[Am …]


Lasă un comentariu