Estetica Demersurilor Inutile

… şi pe Dom’ Inginer l-am cunoscut tot la Hanu’ de Tablă, că-n câmpu’ muncii coexistau pe-atuncea mai multe soiuri de meserii că eram şi noi mai tineri, mai la-nceput cu toții şi nu știam nici noi aşa multe pe-atuncea şi cum spuneam, da’ nici chiar proști nu eram noi să muncim pe degeaba, ca acu’ adică, da’ şi el chiar ştia meserie că asta și era, inginer adică, da, inginer era şi chiar bun în specialitate, bun meseriaş de felu’ lui adică, inginer din tată-n fiu, de vreo trei generații şi mai bine, aşa, nu ca ăştia de-acu’ făcuț’ ingineri peste noapte, că s-apucase aşa de capu’ lui şi trăsese de țevile de la centrală, da, de la aia cu telefoane, deci nu-l înjura acuma, că nu-i el de vină că iar te-ai opărit la baie, deci la aia cu telefoane, centrala adică, cu telefoane că ne-aduseseră de-alea noi şi nouă, c-or zis că le rămăseseră o groază de pe la secretariat vreo două ş-apoi desființaseră ş-Oficiu’ Brațelor de Muncă, că mâini erau destule de-acu’ şi nu-ș’ mai doreau ş-altele şi nu ştiau ce să mai facă cu ele, cu telefoanele adică, da’ io cred că ne-or zis aşa ca să ne ducă cu zăhărelu’, c-ale noastre, telefoanele, erau de-alea fără fitil și nu se-nțelegea nimica din ce-aveai de zis când ț-ardea să zici ceva, de te luau toți dracii până pricepea prostu’ cu care vorbeai la capătu firului că-ți uitai ideia și te prindea şi noaptea și ăla să mai priceapă, pace, că de-aia le și spuneau „fără fitil” de proaste ce erau că mai bine te duceai pân’ la ăla de la capătu’ lui, a fitilului adică și-i spuneai în față ce-aveai de spus, aşa, pe degete ca să priceapă până și ultimu’ prost, că de-aia le și ziceau proşti la ăi de le foloseau, ăi de vorbeau la ele adică, că deştepții, erau ăia care vorbeau „despre ele”, da’ mă rog, cum ziciam că iar bat câmpii şi tu nu zici nimic, adică mă laşi să vorbesc şi nu e bine, vezi şi tu că … aşa ş-astea noi mergeau pe bază de țeavă, ca unse adică, c-aveai acolo unde vorbeşti o pâlnie și-n capătu’ celălalt alta, ş-un amplificator cu chişcă de-aia fină de buhai adică, pusă între ele şi cum spuneam, un cuvânt nu se pierdea din ce spuneai, chestia era totuşi că se mai întâmpla buhaiu’ să rămână fără cuvinte şi-n loc să sufle-n membrană, sufla-n … mă rog, ştii tu mai bine-n ce ş-apoi de-aia-i şi zicea centrală, că era-n centru. Da. Cum ajungi la Telefoanele Noi, pe dreapta. Prima la dreapta cum o dai imediat după clădirea telefoanelor. Noi.

• Aha. Acu ştiu. Da’ … Totuş: care zici că-i diferența între o „centrală telefonică” și una „cu telefoane”?
• Păi, cum să-ți zi… Aşa, mai de-a dreptu’: Chestie de gust! Aia „telefonică”-i mai amară! … Lasă asta! Hai acu’ … mai luăm o bere?!? … Băiete! Două beri la băieții! Hai! Fuguța!

[Telefonoide … ]