Psst! … Psst-Psst!! … Hei! … Hei! Tu de colo! … Ia ziii …!!!: Vrei s-o pui de-o revoluție-n trei pași?!
Aha! … Acu’ stai cuminte … Ș … și zi-mi: Vrei versiunea lungă sau scurtă?!
… Mda … Înțeleg … Ddd … da. Da.
Deci, faci ce faci da’ când faci o faci așa:
a. Pui mâna și faci țanțoș primu’ pas. În față …
Și-i convigi pe jumătate din ceilalți, că cealaltă jumătate îi vrea răul ș-așa ajungi să fi plătit pentru așa ceva.
b. Faci pe indiferentu-n pasu’ doi …
Și cu banii câștigați de la ei, îi plătești să bată cealaltă jumătate!
c. Faci ce faci și faci Paso Doble-n pasu’ trei și:
Când cealaltă jumătate se scoală, te furișezi frumos în fruntea ei și le zici că-ntotdeauna tu ai fost de partea lor, doar că ceilalți nu ț-or dat voie!
Da! Da! C-așa se face! Numa’ că asta-i „versiunea lungă” …
Da’ aia scurtă-i:
Folosind Mecanisme de Malformare a Realității în timp ce le pândești fiecare pas le faci propuneri de nerefuzat!
Da! … Așa faci! Așa … Și mai e și aia indiferent-interogativă:
Și-ntr-o meritocrație, cine stabilește „cine” și „ce” merită?
[Și-n mintea mea s-aud voci.
La voi nu?]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu