Și nu vi se pare un pic curios, aşa, cum de o nație mică şi primitivă de la marginea unei peninsule cu iz continental, a unei planete ude şi uitate-n spatele unui Soare de tot râsu-n mahalaua măreței noastre galaxii, o-mpărățit pe rând, unu câte unu’ şi ceru’ şi pământu’ de de-acuma toț’ frații noştrii extratereștrii le vorbesc limba? Literară! Adică ne binecuvântează pe litere. Da. Aşa. Ca cei ce au urechi de a … Să nu zică că n-or ştiut!
[Ş-asta-i tot dintr-un film, nu-i aşa?]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu