i mort am fost și pe furiș Făcătoarea-mi făcea cocoloașe de mămăligă molfăită-ntre buze crăpate și spărtură de orez între gingii până m-am prins și io că de fapt ăia-s chiar dinții ei săraca și merg bine tare cu lapte acru din țâțele Desfacătoarei de Mir cu iz de mălăieş în călcăieş la care sugeam fericit în timp ce mamele mele-mi cântau fără-ncetare:
Nani-Nani Puiu Mamii
ca mama v-aduce vouă
lapte-n brânză, carne-n ouă …
Și când or dat mână cu mână și m-or deşteptat a treia zi cu bolmoaje bolmojite după cuviință din Sfintele Sale Scripturi io aveam deja trei ani și trei doamne și toți trei că ce-i drept îi că nici io n-aveam linişte și creşteam într-o zi cât alții în trei-în-unu’ și până și anu’ ăstora se îndoia şi el la trei zile o dată da’ numa’ vinerea și-n zi de post în care-mi dădeau în gură mură şi cuş-cuş cu miez de carne grasă de la găinile împărătești jumulite cu grijă de călușari în izmene cu colaci în cap.
Colivă nu mi-or dat.
Până acu’.
Da-i bună …
Bună tare-i coliva asta. Yam-Yam. Molfăi. În gură. Un deget. Descărnat. De găină.
Apoi Ăi Mari or zis:
SĂ FIE LUMINĂ!
…Şi a fost lumină și Domnul a văzut că lumina era bună şi Domnul a despărţit Lumina de Întuneric şi de-atuncea toate-s în Cer ca şi pe Pământ-Amin.
[Puiu-Mami]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu