Estetica Demersurilor Inutile

Și și calul … lui cu-n ochi de fecioară
… l veghea de veghe-n lanul de scumpă secară.
Ş-avea și şase aripi cum ș-are orice peşte.
Dar și le-ascundea sfios sub sprincene când știa și care dintre noi îl privește.

Și și calulul .. lui avea ș-o coamă și de mătase …
…a  broaştei ce-nota în văzuhu’ din zori cocoşeşte.
Ş-avea și ea însuși copite uneori de cristal.
Dar şi …  șchiopătau ‘naintea mult-prea-aşteptat … 
… ul … ui semnal.

Ş-avea și ea însuși ca și mine însămi desigur
… și trei urechi cocoreşti!
Dar ea însuși și le desfășura fudul doar la-ntruniri, burleşti.

Ş-avea și ea … ș-aveam şi eu …
‘ntre urechi cireşi.
 … Încireşeşti! Adică cum ar veni din stirpe benigne de boieri. Boie … rești.

… Şi până şi el și io aveam aşa ceva precum spuneam așa ș-așa cum că io însumi și ea însuși  aş avea și ar avea așa ș-așa.
Ceva.
Dar numa’ că io m-am trezit trezvit buimac pe-o şa aşa.
… Şi tocma’ de-aia v-am și spus ce-am spus
c-aveam de spus … N-aveam nici io nici ea n-avea. Așa.  Ceva. Însămi el. Însuși io.

[Povestea calului de tinichea ‘ntr-un vis c-o vară. De-a doua.]