… şi dându-și seama că la vârsta ei mult n-o mai duce, începu’ a umbla așa dezmațată ca o şteoarfă din stirpea celor deșănțate şi fără pic de rușine de oameni şi frică de Bunul Dumnezeu, în fața Lor ş-a celor care-o pândeau sfioși cum pășea-n doble passo cu coasa de care nu se mai despărțea nici în somn și poalele-n brâu despetelindu-şi scheleticele picioare-mpleticite şi goale ca găvanele ochilor o dată atât de sclipitori și luminoși nevoie mare ș-acu’ vai de mama lor, se ițiau gherbetegi și galeși totodată din poală pe sub gluga cernit-țuguiată care acu-i atârna până ș-asta indolentă-n jos pe umerii solzoşi de-atâta râie întinsă o dată cu lepra ce-o moștenise de la Tat-su’ de pe aripile-i înconvoiate sub cocârjala slinului ce le-acoperea-n straturi îmbelșugate de jeg și-n acelaș’ timp se căznea din tot sufletu’ să iscodească pe cine-avea răbdare s-o mai bage în samă: „Io-s Moartea. Mă mai știți?” … Și se cruceau şi ei micuții trasniți de serenitatea rânjetului ei și se si pozau adesea cu ea-mpreună şi uneori chiar pe … ste ea, pe linia de tramcar cu boii-n spate spetiți săracii de tras vagoane ‘ngreuiate de echipament de-ntrupeşire pe care scria cu litere de-o șchioapă-ncadrate de doi heruvimi hulpavi ori bolfoși: „Nici o masă fără Peşte!”.
Ăha. Mişto, da … parcă era ceva cu …: „Nici o masă fără Coca-Cola!”
– Quick-Cola! Şi: „Nici un scaun”, nu masă, că-n primu’ rând era ‘nain’ de Newton și abia învățaseră mititeii să facă un fel de taburete da’ ei le ziceau „tamburele” și se uitau la ele ca la ditmai Tronurile-Mpărătești și nici licență de Coca-Cola încă nu primiseră, că şi Ăia se lăsau momiți mai …
– Momiți?
– … rugați, na, dacă aşa vrei tu, se lăsau rugați deci, mai ceva ca mireasa la pat!
[Golden Age …]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu