Împietritu-mi-am inima-n sloi de stâncă ghețoasă
de n-o mai crapă în veci copită de capră râioasă.
Întunecatu-mi-am căutătura în miez de noapte prea groasă
de deștele din orbite n-au cale pe un’ să mai iasă.
Spurcatu-mi-am până și sufletu-n vorbe de-clacă sățoasă
de până și îngeru-mi spune cum că mă lasă.
De tine …
De dor …
[…de dor
de tine…]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu