Ş-atunci văzându-l aşa de-ncrâncenat i-am zis:
– Ştii ceva? Eu te iubesc mai mult decât Dumnezeul Tău, pentru că, uite prea-cucernicia-ta, dacă îți este sete, eu îți ofer o gură de apă, fără să-mi ceri! … şi m-am ridicat, am luat o stacană plină şi i-am întins-o politicos.
– Mulțumesc, mi-a întors-o el cuviincios, dar să ştii că Dumnezeul Meu mă iubeşte atât de mult încât te-a trimis pe tine prea-înțeleptule să-mi astâmperi uscăciunea trupească, ştiind că sete o să-mi fie, înaintea ta.
[Banchetul]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu