Muntele Vrăjit îi chiar aşa
cum te uiți lung …
la spatele
Muntelui Ascuns
Și-ntre ei se dezmiardă Valea Plângerii
pe unde-o zbughit-o un înger căzut
Râzând în hohote.
Ca prostu’.
Io nu-s.
C-Adam îi încă-n lut. Se joacă.
Ş-are şi toate costele.
Eu ştiu. C-adineaori chiar i le-am numărat. Şi-s 13. Perechi. De toate.
[Adam-Lilith-Eva]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu