Şi din ochi mi-or ieşit antene
mici, frumoase
Lungi până la al nouălea cer
Da … Frumos articulate
Unduite cu grijă, lejer
Și pe mâini sprincene mari stufoase
Mi-or dat. Da, pe degete, da, pe degetele-mi păroase
Şi nici şi chiar nimic nu mă durea şi nici si chiar de nimeni nu-mi păsa.
Și apoi mi-o mai zis cum că dracii nu-s morți când îs văzuți ş-aşa că el o fugit, cu totu’! …
Așa că iată-mă! Îs şi viu și … Ei … El, cu-ai lui!
[3]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu