Du-m-acasă măi Tramvai
Nu mai bângui “Ce vrai?”!
Du-mă la cișmeaua mea
cu pitici de mucava.
Seara se lasă pe Mahala
și mă aşteaptă ca să viu.
Iar io mă rog la tine-acu
cum latr-un câne în pustiu.
[Șpriț]
Du-m-acasă măi Tramvai
Nu mai bângui “Ce vrai?”!
Du-mă la cișmeaua mea
cu pitici de mucava.
Seara se lasă pe Mahala
și mă aşteaptă ca să viu.
Iar io mă rog la tine-acu
cum latr-un câne în pustiu.
[Șpriț]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu