Și până și-ncadrat de gratii, io tot Rege mă știam.
Ceilalți nu… Și m-admirau duios în pre-tăcere.
Coama, cum Eu îmi fluturam.
Și lor n-aveam nimic a le mai cere…
Iar în nimicnicia lor, Io-i ignoram.
[The Lion sleeps tonight…]
Și îngeri-i suflau duios în ciorbă.
Ca nu cumva să sufle-o vorbă.
De ceea ce-au vorbit în vorbă.
Atunci pe-ascuns în catacombă.
‘N precise amabilități.
[No more Mr. D. ]
Estetica Demersurilor Inutile 
Lasă un comentariu